Hramurile bisericii

Acesta este hramul cu care a fost târnosită biserica în 1868.

Se prăznuieşte Schimbarea la Faţă a lui Isus Hristos care atunci când a urcat împreună cu viitorii Apostoli Petru, Iacob şi Ioan pe Muntele Tabor s-a înfăţişat lor cu chipul şi hainele schimbate.

Atunci cei trei Apostoli l-au văzut stând de vorbă cu cei doi prooroci Moise şi Ilie, fiind învăluiţi într-o lumină care îi învăluie şi pe ei, iar din nor aud deodată un glas care zice: “Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultaţi-L” (Matei 17, 5). De spaimă, ucenicii au căzut cu feţele la pământ. Dar Iisus s-a apropiat de ei şi le-a zis: “Sculaţi-vă, şi nu vă temeţi” (Matei 17, 7). Când au ridicat ochii, nu mai era decât Iisus singur.

Acest hram a fost adăugat bisericii ca urmare a demolării unei bisericuţe de lemn din zona Piaţa Griviței de către regimul comunist şi a cererii enoriaşilor şi a preotului acestei biserici de a fi îmbisericiţi la Metamorfosis. Aceștia au cerut îmbisericirea și la alte biserici din oras dar Biserica Metamorfosis a fost singura care a avut curajul in acea vreme de a deschide portile fraților întru credință, vitregiți de decizia comunistă de demolare a bisericii lor.

Sfântul Apostol Andrei a fost fratele Sfântului Petru, şi împreună au fost primii ucenici ai lui Hristos. După Pogorârea Sfântului Duh, prin tragere la sorti, Apostolii au primit teritoriile unde să predice. Astfel, Sfântul Apostol Andrei va predica în Sciţia şi Asia Mică. Sfântul Apostol Andrei a fost martirizat la Patras, în Grecia. Nu se cunoaste cu exactitate anul morţii sale, se presupune că ar fi fost în timpul uneia dintre persecuţiile lui Nero (54-68) sau Diocleţian (81-96). Potrivit tradiţiei, a fost răstignit pe o cruce în formă de „X”. În anul 1995, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca ziua Sfântului Andrei să fie însemnată în calendarul bisericesc cu cruce rosie, iar în 1997, Sfântul Andrei a fost proclamat „Ocrotitorul României“.

Acest al treilea hram a fost adăugat bisericii de-a lungul timpului, prin străduința preoților slujitori de aici.

Sfântul Mucenic Fanurie s-a nevoit, după tradiţie, în insula Rodos – Grecia, de unde se crede că era de loc. Însă nu se ştie când anume a trăit, nici cum i-a fost sfârşitul.

Sfântul Fanurie a săvârşit numeroase minuni, îndeosebi pentru descoperirea obiectelor şi animalelor dispărute. După o tradiţie populară, răspândită în insula Creta şi în alte ţări ortodoxe, mama sfântului era o mare păcătoasă şi cu toate eforturile lui Fanurie, n-a putut s-o întoarcă la pocăinţă. Însă el n-a încetat să se roage cu stăruinţă pentru mântuirea mamei sale.

Pe când păgânii îl ucideau cu pietre pe Sfântul Fanurie, el scria: “Din cauza acestor suferinţe, Doamne, vino în ajutorul tuturor care se vor ruga pentru mântuirea mamei lui Fanurie.”

Din cauza aceasta, când credincioşii pierd unele obiecte, ei au obiceiul de a face plăcinte pe care ei le împart ca milostenie pentru iertarea mamei Sfântului Fanurie. În rândul credincioşilor se vorbeşte şi de alte minuni săvârşite de Sfântul Fanurie, pentru care se bucură de o deosebită evlavie atât în Grecia cât şi în celelalte ţări ortodoxe.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *